Avem o limbă duioasă.
Frumos și dulce ni-i graiul.
Avem un pământ și o casă,
Grădini precum are doar raiul.
Pe-ntinsele lanuri ușor
Se clatină spicele coapte,
Trec păsări cu stoluri în zbor,
Răsună-a pădurilor șoapte.
Înzăpeziții veșnic munți
În raza zilei blândă
Par niște uriași cărunți
Ce măreția-și cântă.
Acesta mi-i plaiul cel drag,
Cu creste, cu văi și izvoare,
Cu păduri de stejar și de fag,
Cu ape sclipinde în soare.
Toți vecii în jur de-ai căta,
Nu vei găsi altă țară
Frumoasă cum este a ta,
Ca un dulce cânt de vioară!..
Autor © Evelina Mihalco
0 коммент.:
Trimiteți un comentariu